DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

DOAMNA DE STAËL, SCRIERI DIN TINEREȚE 19 orfană, are de tutore pe unchiul ei care este burghez îmbogățit ; lăsată în voia sorții la țară până la vârsta de paisprezece ani, Adela nu este prea educată și nici nu are o cultură solidă, chiar dacă citește romane de dragoste cu mătușa ei și se angajează amândouă în discuții frivole de salon. Experiența socială a fetei este aproape nulă. Teodor, în schimb, beneficiază de o educație solidă, se poate lăuda cu experiențe sociale și amoroase bogate înainte de întâlnirea cu Adela. Principiul „vasalității” sentimentale a lui Teodor con­ trastează, ca în romanele cavalerești, cu rangul său aristocratic superior Adelei, în vreme ce condiția modestă a fetei se situează la antipod ; totuși, puterea iubirii tinerei femei este superioară și îl influențează definitoriu pe soțul ei.  Eroul este incapabil să lupte hotărât pentru dragostea lui. Pesimismul și starea de pasivitate îl domină: lasă iubirea să se ofilească și, pradă melancoliei, Teodor se resemnează în fața voinței mamei lui și a sorții potrivnice care îi seceră elanul și dorința de a trăi. Aceste constante textuale ne permit să punem nuvela în categoria scriiturilor romantice cu vădite influențe dinspre codul onoarei cavalerești și a trăsăturilor iubirii curtenești medievale pe care Doamna de Staël le teoretizează în eseul Despre literatură . Nuvela tratează tema suicidului romantic – un tip particular de cazuistică a iubirii : văduvă pentru a doua oară, Adela alege să moară înainte de vreme, otrăvindu-se chiar după ce l-a născut pe fiul ei și-al lui Teodor. Acest gest disperat are drept cauză prea multa și prea marea iubire a Adelei pentru soțul mort, pe care alege să-l urmeze în lumea de dincolo decât să rămână în viață să-și crească băiatul, rodul iubirii lor reale. Suferindă și trăind în izolare autoimpusă, Adela se transformă complet după moartea contelui : scrie mereu, în neștire, petrece ore întregi la mormântul lui, plânge cu disperare zile