DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

P e aceste meleaguri aride, unde mulți oameni, preocu­ pați doar denegoț și de câștiguri necurate, păreau să-și fipierdut rațiunea și sentimentele care ar fi putut să le inspire dezgust față de aceste afaceri ilicite, trăia o fată, Paulina de Gercourt. La doisprezece ani, fusese promisă, fără consimțământul ei, unui neguțător bogat-bogat și foarte dornic de a avea și mai mult. Viața lui erau doar pământurile sale, comerțul și călătoriile de afaceri. El se însurase doar pentru că avea nevoie în acel moment de o sumă însemnată de bani pentru o achiziție profitabilă de sclavi negri, iar zestrea Paulinei îi înlesnea acest lucru. Orfană și având doar o brumă de educație înlesnită de tutorele său, prieten al viitorului ei soț și om de același soi cu acesta, la treisprezece ani îl luase de bărbat pe domnul de Valville, fără să cunoască importanța jurământului pe care îl făcuse și fără să se gândească vreo clipă la prezent și nici la viitor. Paulina avea o fire plăcută și sensibilă, dar, în acest moment al vieții, la ce-i folosea hăruirea asta, dacă nu avea o educație care să i-o pună în lumină? Descoperim în noi talantul acesta în momente de răscruce, la vremea când ajungem să ne cunoaștem pe noi înșine sau când știm să ne încredem în propria existență, dar felul acesta de a fi e vulnerabil în fața părerilor oamenilor, dacă nu e susținut și de principii de viață. Paulina era frumoasă coz; numa-n povești mai întâlnești așa făpturi delicate; era ca un boboc neînflorit, dar avea ceva melancolic în privire care-i adumbrea chipul. Spre nenorocirea ei, domnul Meltin îl vizita adesea pe domnul de Valville ; era un bărbat de treizeci și șase de ani, amabil și spiritual, dar atâta de depravat, că nici cel mai pur sentiment nu-i înlocuia în suflet lipsa totală a moralei. El o binedispunea pe Paulina, care, neglijată tot timpul de soțul ei,