DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

DOAMNA DE STAËL, SCRIERI DIN TINEREȚE 105 pe chip, întrucât niciun cuvânt și niciun gest nu o trădau; încerca să se stăpânească tot mai mult. Totuși, îl observa în tăcere pe Eduard și nu se putea abține să nu-l admire și să nu-l stimeze tot mai mult. Avea un suflet plin de energie; tânăr fiind, credea, poate, prea mult în bine; avea multă judecată, dar inima-i era prea plină de sentimente. Avea un defect sau, dacă vreți, o calitate specială pentru vârsta lui: intransigența față de moravurile ușoare. Fusese crescut de un tată excesiv de scrupulos față de aceste lucruri; părintele său se stinsese în urmă cu aproape doi ani și Eduard era plin de respect față de părerile lui; lumea din jur nu prea agrea ideile acestea și, tocmai de aceea, el se întărâta și ținea și mai mult la ele, din dragoste pentru tatăl său, dar și prin natura caracterului său. Nu era sever în judecățile lui și nici artificial în comportament, dar era un perfecționist până la exagerare, până într-atât, că se îndepărtase de prieteni pe rând, pentru că nu îl puteau înțelege. Acest lucru nu îl împiedica să-i ajute, când aceștia îi cereau ajutorul, dar sentimentele acestea nu îl făceau fericit pe Eduard. Refuzase, rând pe rând, bune partide de căsătorie, pentru că nicio femeie nu i se părea că se ridică la nivelul de frumusețe și de moralitate pe care și-l făurise în mintea și în inima lui. Contele era o persoană care stârnea interesul societății lui atât prin ceea ce era deja, cât și prin ceea ce urma să devină. Felul prietenos de exprimare nu impieta asupra dreptei sale judecăți. Paulina observa toate acestea cu uimire, iar el admira în secret timiditatea și modestia ei; contelui îi plăcea să vorbească despre virtutea și pudoarea unei femei; îi dădea de înțeles că nu ar putea să-și dăruiască inima decât unei femei perfecte ca ea; îi repeta cu plăcere că inima unei femei îndrăgostite care a cunoscut iubirea ar fi demnă de o asemenea onoare și că merită să fie adorată. Adesea, Paulina ieșea din salonul în care stăteau de vorbă ca să-și ascundă lacrimile. Nu era că nu-l iubește pe Eduard, dimpotrivă, împărtășea felul lui de a vedea lucrurile, dar vina ei din trecut o condamna pe vecie. Cu fiecare zi care trecea găsea tot mai multe motive să-l