DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

DOAMNA DE STAËL, SCRIERI DIN TINEREȚE 107 – Eliberați-mă, vă rog, spuse Paulina cu înflăcărare, de amintirile care mă murdăresc! Faceți-mă să mă suport pe mine însămi! Poate că așa voi merita părerea bună pe care o au alții despre mine. De ce să mă mai ascund? Da, fără îndoială că Eduard este bărbatul perfect pe care aș fi putut să mi-l imaginez, dar eu nu mă consider demnă de el, întrucât voi plăti scump când îi voi spune despre rușinea mea din trecut. Sunt condamnată să îndur o suferință fără contenire ca să răspund cu dragoste unei afecțiuni pe care nu o merit. Trecutul meu mi-a pecetluit soarta de care nu mai pot scăpa. Sentimentele mele de acum au stârnit în mine regrete amarnice și speranță. Doamna de Verseuil se pregătea să-i răspundă, când Eduard intră în cameră. Văzu că Paulina plânsese, se apropie de ea în grabă; ea și-acoperi fața, el o luă de mână și-i rosti numele de două ori cu o emoție de nespus. – Niciodată, niciodată! răspunse ea gândurilor lui și ieși de îndată. Eduard rămase pironit locului. Doamna de Verseuil încer­ că să-l liniștească, punând aceste ieșiri necontrolate pe seama timidității și pe temerea nepoatei ei de a se aventura într-o relație nouă. Lui Eduard îi mai reveni nădejdea. Apoi toți trei plecară la conacul de la țară. Întâlnindu-se și vorbind în fiecare zi, Paulina și contele simțeau cum crește neîncetat iubirea lor. Împotrivirea Paulinei părea să mărească tot mai mult admirația contelui pentru ea; era unmister pe care ținea cu tot dinadinsul să-l descopere, o întreba pe doamna de Verseuil despre enigma aceasta, dar răspunsurile ei vagi nu-l satisfăceau deloc. Într-o zi, plimbându-se doar cu el, doamna de Verseuil, după ce a ascultat laudele lui la adresa purității inimii și a timidității Paulinei, îl întrebă cu îndrăzneală dacă ar fi posibil să iubească și să respecte o femeie care, în tinerețea ei trecută, a avut rătăciri amoroase de care acum se căiește. – Cred, răspunse Eduard, că în fața lui Dumnezeu și a oamenilor aceste vini sunt iertate, dar este unul singur în fața căruia nu se poate disculpa vreodată: iubitul sau soțul ei. Nu