DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

122 Ramona MALIȚA așa cum am fost odinioară. Dumneavoastră, draga mea mamă, spuse ea doamnei de Verseuil, alinați-l pe Eduard și ajutați-l să-l crească pe fiul nostru. Dumneavoastră vă datorez toate sentimentele și, poate, toate calitățile care îmi fac cinste și mă alină acum. I-au adus mamei fiul la căpătâi: printre gemetele de durere ale soțului, mângâierile copilului și lacrimile doamnei de Verseuil, tânăra femeie se stingea încet și, tot mai slăbită, își dădu și ultima suflare. Nu pot să vă descriu disperarea celor de față. Ce era viața lor fără ea? Voi spune doar că durerea și căința pentru sfaturile pe care i le dăduse au curmat viața doamnei de Verseuil la puțin timp după aceea. Eduard, pradă regretelor, tulburat peste măsură că n-a putut să-și schimbe principiile de viață cât încă mai era timp, s-a retras într-o singurătate absolută. Trăia doar pentru a-l crește pe băiat care-i era foarte drag, pentru că-i amintea de dragostea lui pentru Paulina.