DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

DOAMNA DE STAËL, SCRIERI DIN TINEREȚE 121 pe tânăra femeie și cât de mare îi era acum durerea prin care trece. Când medicul a sosit, s-a arătat foarte îngrijorat de starea Paulinei; Eduard spera ca doctorul să-i spună că e bine și încerca să-și alunge teama din suflet. Trecură trei zile, fără ca Paulina să-și revină în simțiri: vorbele pe care le spunea în delir erau tot mai înduioșătoare. Acel nume drag pe care-l tot repeta în rătăcire îi venea în minte necontenit, ideea aceea pe care o tot zicea cu aceleași cuvinte îi provocau lui Eduard o imensă durere care se întețea cu fiece clipă în sufletul nefericitului soț. În cele din urmă, după trei zile, Paulina își reveni în simțiri; Eduard credea că a scăpat de la moarte. Paulina știa că soțul ei își făcea speranțe deșarte; știa și doamna de Verseuil. – Dragul meu prieten, i-a spus Paulina lui Eduard, să nu-ți faci iluzia care ar putea amărî și mai mult momentul despărțirii noastre. Trebuie să ne luăm adio pentru totdeauna. – Femeie crudă ce ești, a strigat el cu disperare, tot tu vrei să mă părăsești, tot tu mă disprețuiești pentru că am fost bun cu tine? Du-te, nu mai vreau să știu tot ce am crezut înainte de a te cunoaște! Paulina mea, ești perfectă și sublimă în ochii mei ca în zilele noastre fericite! Timpul și dragostea ți-au făcut sufletul cum e cristalul! Te rog să trăiești pentru a-ți crește fiul, trăiește ca să fii iubită de nefericitul tău soț care singur e vinovat pentru toate! – Te rog, nu gândi așa, i-a răspuns Paulina. În ochii mei, greșelile tale nu sunt mari; prin regretele mele, au fost șterse în fața Domnului; Dumnezeu a iertat și greșelile mele, pot muri liniștită. Fericirea în iubire se leagă de sentimente mai delicate; greșelile din tinerețe și vina de a le fi ascuns de tine au făcut să pălească această fericire care ar fi trebuit să fie perfectă, fără pată. Prin moarte, voi putea redeveni demnă de tine; astfel, marea dragoste ce ți-o port ți-a fost dovedită; aceasta este ultima amintire pe care ți-o las, este tot ce a mai rămas acum, când iubirea noastră nu mai există. Vezi, Eduard, nu sunt fericită să văd că sufletele noastre se despart: ne vom reîntâlni în ceruri, dar, până atunci, chipul meu îți va rămâne în minte