DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

DOAMNA DE STAËL, SCRIERI DIN TINEREȚE 131 cultiva orgoliul, lăsându-se pradă bătăilor inimii lui, acţionând în pofida voinței lui, ca şi cum chibzuinţa l-ar fi putut povăţui, ca şi cum Emil 40 şi-ar fi purtat în gând ființa iubită spre victoria dragostei. Astfel, contele înfrumuseţa nespus de mult viaţa aceleia pe care o prețuia, presărându-i-o cu plăceri, admirație și fericire; toate acestea i le dăruia, iar când ea pleca, el se pierdea cu firea, nu mai găsea nimic din plăcerea vieții și nici din veselia pe care i-o dăruia. Îi părea că se afundă în neant, bucuriile ce-i păreau veșnice dispăreau odată cu ea. În vremea asta, gentilețea lui Teodor nu mai era la fel, iar melancolia punea stăpânire pe el. Doamna de Linières, care începuse deja să simtă pentru conte o atracţie irezistibilă, pe care ar fi vrut să o mărturisească până acum de o sută de ori, nu înțelegea tăcerea lui Rostain; el era liber, ea la fel, niciun obstacol nu stătea în calea lor. Gesturile lui, vorbele lui, privirile lui, mai cu seamă acestea, trădau o iubire nemărginită. Care să fi fost, oare, cauza tăcerii lui? Adela voia să-i împărtășească mătușii ei sentimentele care o încercau, însă doamna de Orfeuil evita cu grijă această conversație. Într-o seară, în timp ce se plimbau, așteptându-l pe contele de Rostain, pe malul unui pârâiaș, aproape de foișorul care separa grădina de sălbăticia pădurii, Adela i se adresă doamnei de Orfeuil: – De ce nu îmi mai vorbiți despre contele de Rostain? – Vorbim deja de o oră despre el, răspunse doamna de Orfeuil! – Mi-ați putea explica, oare, purtarea lui de neînțeles? – Înainte de toate, ar trebui să știu care este misterul a cărui sursă îmi e străină cu desăvârșire, spuse ea. – Ah! buna mea prietenă, izbucni Adela în lacrimi, se vede că nu mai țineți la mine, că nu ați presimțit că-l iubesc. Doamna de Orfeuil, emoționată de sinceritatea mărturiei nepoatei sale, îi spuse: 40 Personajul central al tratatului despre educație, Emil sau despre edu - cație , scris de Jean-Jacques Rousseau , scriitorul favorit al Doamnei de Staël din tinerețe.