DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

166 Ramona MALIȚA altarul ales de victimă. Renunţarea la viaţa pe care n-o poţi răscumpăra decât cu preţul conştiinţei tale e singurul fel de suicid îngăduit omului credincios. Odată încredinţată că mi-am făcut datoria, am cutezat să mă bizuiesc pe curajul meu, dar curând dragostea mea de-a trăi, pe care mi-am reproşat-o uneori, în vremea fericită a vieţii mele, a reînviat în inima-mi încercată. Asham a venit din nou să mă vadă a doua zi şi ne-am plimbat iar pe malul Tamisei, mândria ţinutului nostru drag. Am încercat să reiau subiectele obişnuite de conversaţie, am recitat câteva fragmente din frumoasele cânturi ale Iliadei şi din Vergiliu pe care, cândva, le studiasem împreună. Poezia-i făcută să ne înalţe spiritul printr-un nobil entuziasm; amalgam fascinant de gândire cu imagini, de natură cu suflet, de armonie a graiului cu trăiri evocate, poezia ne seduce prin puterea de a simţi şi admira. Şi aceste plăceri nu mai sunt acum pentru mine! Am readus în discuţie scrierile cele mai încifrate ale filosofilor. Asham îl vede pe Platon ca un suflet predestinat creştinismului. Dar şi el, ca majoritatea filosofilor antici, sunt prea mândri de facultăţile intelectuale ale fiinţei umane şi se bucură într- atâta de capacitatea omului de a gândi, că dorinţele lor nu mai ţintesc deloc spre o altă viaţă. Ei sunt convinşi că pot s-o retrăiască prin elanul contemplaţiei interioare. Odinioară şi eu mă dedam celor mai nobile plăceri, meditând asupra cerului, a geniului şi a naturii. La gândul acesta, o nechibzuită părere de rău după viaţă a pus stăpânire pe mine. Îmi închipuiam viaţa în culori vii faţă de care lumea viitoare părea fără rost şi lipsită de farmec. Oare, îmi spuneam, amintirea veşnică a acestor trăiri merită înlănţuirea de temeri şi de speranţe care reînnoieşte cu atâta forţă cele mai tandre sentimente de afecţiune?! Dezvăluirea secretelor universului va avea vreodată acelaşi farmec inefabil ca misterul care le învăluie? Certitudinea va dobândi ea, oare, faima amăgitoare a îndoielii? Adevărul în strălucirea sa ar putea da tot atâtea bucurii ca goana după