DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

168 Ramona MALIȚA Guilford, dragul meu soţ! Chipul tău nobil e în sufletul meu zi şi noapte; te-oi regăsi eu printre îngerii pe care-i întrupai pe pământ? Dar ce spun eu?! Sufletul-mi vlăguit nu poate să-şi dorească dincolo de mormânt decât întoarcerea la viaţa de acum. (Joi) Soţul meu a cerut să mă vadă azi pentru ultima oară. I-am refuzat această clipă în care bucuria şi disperarea ar fi fost una. Mi-e teamă să nu-i par prea resemnată. Dumneata mă ştii acum: sufletul meu îşi doreşte prea mult fericirea şi nu voiam să-mi pierd din nou nădejdea. Părinte al meu, mă înţelegi? Oare sacrificiul acesta n-a ispăşit el totul? Acum nu mă mai tem că viaţa mi-e prea dragă. (În dimineaţa execuţiei) Dragul meu părinte, l-am văzut! Înainta spre eşafod cu un pas atât de hotărât, încât ai fi crezut că el e comandantul plutonului care-l însoţea. Guilford a ridicat ochii spre celula mea, apoi spre înalturi. I-am înţeles gândul: îşi continua drumul spre veşnicie. La cotitura drumului care duce spre locul unde moartea ni-i pregătită pentru amândoi, el s-a oprit o clipă să mă mai vadă o dată. Privirile lui au binecuvântat-o pe cea care i-a fost alături şi la bine şi la rău: şi pe tron şi pe eşafod. (O oră mai târziu) Mi s-au adus rămăşiţele pământeşti ale lui Guilford sub ferestrele turnului 57 . Un linţoliu i-acoperea trupul decapitat: prin pânza morţii se vedea ceva cumplit! Dacă nu mi s-ar fi hărăzit şi mie aceeaşi soartă, care pământ ar fi putut duce imensa mea durere? O, Doamne, părinte al meu, cât de 57 Cadavrul decapitat al Lordului Guilford Dudley a fost lăsat în incinta Turnului Londrei ca să poată fi văzut de la fereastra celulei unde se afla încarcerată Jane. Soțul ei a fost executat public în dimineața zilei de 12 februarie 1554.