DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

26 Ramona MALIȚA avitaminoză afectivă, Adela găsește în ea un sprijin afectiv mereu, deși experiența în dragoste a doamnei de Orfeuil este disforică: la începutul căsătoriei ei ratate, credea că bărbatul o iubește, dar, foarte curând își dă seama că este singură în relația aceasta și că iubirea este unilaterală. Văduvă de tânără, precum Adela, doamna de Orfeuil are tot dreptul să sfătuiască inima tulburată a tinerei femei și să-i ofere alin. Construit cu toate ingredientele esteticii romantice, acest personaj nu are defecte, ci doar calități, ceea ce o face puțin credibilă și, uneori, factice. Iluzia realului nu funcționează în dreptul ei, căci ea nu ține de această lume perfectibilă. Prințesa de Rostain, mama lui Teodor, este un personaj secundar al nuvelei, însă cu aport considerabil în tramă. Mândră, bogată, aristocrată, văduvă și independentă, femeia este exagerat de posesivă față de fiul preaiubit. Acesta, la rândul lui, îi poartă un respect nemăsurat, cu influențe vădite în alegerile lui sentimentale și financiare. Crede că poate să împiedice căsătoria nedorită (de ea) a lui Teodor cu Adela, așteptându-se la fiul să nu-i iasă din cuvânt; se înșală, dar continuă să facă presiuni și apelează la șantajul sentimental și la amenințările financiare ; tot degeaba, căsătoria are loc, copilul se naște, iar prințesa bunică trebuie să-l crească, deoa­ rece Teodor moare, iar Adela se sinucide. Catalizatorul unei bune părți a intrigii, acest personaj, prințesa de Rostain, apare doar de câteva ori în nuvelă, dar în momente-cheie care generează cotituri ale tramei. Din punctul de vedere al construcției personajelor, în nuvela Povestea vieții Paulinei identificăm personaje mani­ heiste: cei buni, cei frumoși, cei cinstiți, cei curajoși, un fel de ilustrări ale kalogagathosului (Paulina, doamna de Verseuil, Teodor, Eduard) de o parte, cei răi, cei slabi, cei urâți, cei flecăreți de cealaltă (Meltin, doamnele de salon). Dacă idealul de kalokagathos îl regăsim cu ușurință în cântecele de gestă medievale, în nuvelele staëliene nu avem câmpuri de bătaie sarazine, ci inimi frânte, suflete răvășite, bătălii sentimentale