DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

DOAMNA DE STAËL, SCRIERI DIN TINEREȚE 57 omului, i-am spus; am sfârșit copilăria printr-o forță năvalnică a pasiunii tinereții; nutresc speranța unei fericiri care dezminte tot ce e legat de nenorocita condiție umană. Dacă inima mea poate trăi atât de intense bucurii, de ce ne temem de dragoste? De ce nu ne este ea nouă tuturor, tineri și bătrâni, singurul fel de a trăi, întâia speranță, unicul regret și singurul scop care să miște universul din temelii?” Fernand mi-a răspuns, fără să mă lămurească prea mult asupra naturii pasiunilor umane; s-a plâns de insensibilitatea bărbaților, dar a jurat că el mă va iubi întotdeauna. „Ascultă, i-am spus, ascultă-mă bine: dacă nu ești sigur că eu sunt unica ta bucurie, dacă inima ta poate trăi fără a mea, atunci lasă-mă! Eu te iubesc, dar sunt puține zile de când simt asta în inima mea; iubirea asta nu mi-a reînnoit încă ființa, nu toate cărările vieții mele duc încă spre tine, nu toate zilele mele glorifică existența ta; mai găsesc în viața mea, în intimitatea mea, în gândurile mele motive ca să mă feresc de tine; obișnuința și pasiunea, aparent contrare, nu mă stăpânesc în aceeași măsură. Dar dacă dai speranță inimii mele spunându-i: Fernand nu te va părăsi niciodată , de fapt îți asumi răspunderea pentru ființa mea întreagă și pentru destinul meu. Totuși, cum inima bărbatului este nelegată de hotărârile lui, îți cer să-mi faci un jurământ în care să-mi fii statornic. Când vei simți că inima ta pierde iubirea pentru mine, jură-mi că mă vei omorî înainte ca eu să-mi dau seama de acest lucru; văd că tremuri la cuvintele acestea, dar nu acuma trebuie să-ți fie teamă. Ah, Fernand, trebuia să te temi de iubirea mea 32 când ți-am vorbit de inima ta zburdalnică. Din milă prefăcută ți-e teamă că voi muri? N-ai teamă mai mare de veșnica mea disperare că nu mă mai iubești? Deci 32 Peste mai puțin de optzeci de ani (în 1874), această declarație înflă - cărată, amenințătoare, însă profund naturală, deloc factice, a perso - najului romantic feminin Zulma, o vom regăsi în replica celebră din aria Habanera ( L’amour est un oiseau rebelle… / Si je t’aime, prends garde à toi ! ) din opera Carmen de Georges Bizet ale cărei origini sunt vădit aici, în primele schițe ale nuvelelor romantice staëliene.