DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

62 Ramona MALIȚA că singurul chip de a-l salva pe Fernad era să i se sugă toapsica din rană, ceea ce l-ar fi pus în pericol de moarte pe cel ce ar fi făcut acest lucru. Mi-a părut atunci că destinul a surâs fericirii mele! Fără preget am hotărât să sug din venele lui Fernand otrava care-i amenința viața! Ah! ca himerele melancolice care se arată sufletelor blânde, așa-mi era de dragă sarcina ce aveam să îndeplinesc! Fernand s-a împotrivit, dar eu l-am înșelat asupra pericolelor pe care aveam să le înving; prin strădaniile mele norocite, l-am smuls din ghearele morții! La rândul meu, m-am luptat și eu cu umbrele morții, dar trupul meu tânăr le-a învins. Mai târziu, au spus că efectul crunt al veninului mi-a întunecat mintea, dar asta nu a fost o scuză nici pentru mine și nici pentru Fernand. Orice alt motiv putea fi invocat, dar dragostea mea nu putea fi atinsă atâta vreme cât eram eu vie pe pământ. Zulma era aceeași pentru Fernand, iar el nu avea niciun drept să o uite! Ah! Doar inima-mi poate explica fapta mea; gesturile mele de nebunie au fost la fel de puternice pe cât mi-era mintea de rătăcită de dragoste! Fernand a cerut să plece pentru câteva zile, dar n-am fost de acord cu această hotărâre; amplâns cu amărăciune împotriva ei; în numele a tot ce făcusem pentru Fernand, aveam dreptul să-i spun ce să facă. Amintirea sau impresia pe care o aveam despre propriile mele sentimente mă făcea să cred că-i sunt stăpâna inimii, îmi părea că aveam în străfundurile sufletului meu o putere a iubirii care să-l domine pe Fernand și că un bărbat iubit cu o asemenea înflăcărare nu are cum să se simtă liber. Totuși, nu aveam nicio urmă de îndoială, niciun sentiment de bănuială nu mă încerca. În cele din urmă, am fost de acord ca Fernand să plece. La vremea când trebuia să se întoarcă, l-am așteptat. Da, aceea a fost o zi ca toate celelalte: soarele trimitea, ca în fiecare zi, aceleași raze și căldură spre pământ; mă plimbam singură, slăbită de așteptare, rătăceam pe aceleași locuri ale amintirilor mele cu Fernand, mă afundam pe cărări singuratice în codru, când, deodată, îl zării pe Fernand la picioarele tinerei Mirza. A