DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

84 Ramona MALIȚA „– Da, vrem să facem schimbul, negresa e frumoasă, tânără și curajoasă! O luăm pe negresă și-l eliberăm pe prietenul ei.” Mi-am recăpătat glasul îndată. Albii se apropiau de Mirza s-o înșface. „– La o parte, bestiilor! E a mea, lăsați-o, aveți puțină cuviință față de o femeie și de slăbiciunea ei! Bărbați wolofi, sunteți de acord ca o femeie din neamul vostru să fie luată sclavă în locul celui mai crunt dușman al vostru? – Potolește-te, Ximeo, strigă Mirza, sfârșește cu genero­ zitatea asta fără temei! Asta-i singura pe care ești capabil s-o săvârșești. Dacă fericirea mea ți-ar fi fost dragă, nu mi-ai fi părăsit dragostea. Te iubesc și sunt fără vină pentru asta, când te știu fără suflet. Lasă-mi cel puțin dreptul acesta de a mă plânge, că tot nu poți să-mi stingi focul și durerea! Nu-mi lua bruma de fericire care mi-a mai rămas: dulcele gând că sunt legată de tine prin binele ce ți-l voi fi făcut. Am fost umbra vieții tale și-acum mor, dacă nu-ți mai pot fi de folos defel; doar așa mă mai poți ține în viață. Îndrăznește să refuzi, dacă poți!” Acum îmi amintesc de fiecare cuvânt al ei, dar, în clipa aceea, cred că n-auzeam nimic. Mă temeam pentru viața ei în acele momente. Tremuram din toate mădularele că josnicii de albi o vor lua, nu îndrăzneam să le spun că nimic în lumea asta nu mă va despărți de ea. Negustorii aceia lacomi ne-ar fi luat pe amândoi într-o clipită, căci inimile lor împietrite tocmai asta voiau. Își făceau deja planuri ca pe viitor să aleagă ca sclavi pe cei uniți în dragoste sau în căsătorie, căutând cu atenție la zvâcnirile sufletelor noastre pentru a le exploata mai bine. Dar guvernatorul, știutor al luptelor noastre dintre triburi, mișcat de dârzenia Mirzei și de disperarea mea, a înaintat spre noi ca un înger scăldat în lumină. Cine-ar fi crezut că ne va dărui fericirea?! „– Sunteți liberi amândoi, ne spuse. Întoarceți-vă pe meleagurile și la dragostea voastră! Atâta putere de a iubi ce purtați în suflet l-ar face pe european să se rușineze de el însuși, numindu-vă sclavii săi.”