DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

DOAMNA DE STAËL, SCRIERI DIN TINEREȚE 91 aceea, Teodor se îndrăgosti cu adevărat de ea. Meltin, care-și urma cu sârguință planurile mârșave, îl tot zorea pe Teodor să fie mai insistent, dar acesta, pe măsură ce iubea mai sincer, devenea tot mai timid. Pentru că în sala de bal era înăbușitor de cald, Paulina ieși în grădină, Teodor o urmă; ora târzie, întunericul nopții, liniștea grădinii, succesul momentului și plăcerea balului o făceau pe Paulina să-și piardă capul; cei doi își luară rămas bun unul de la altul; ea se afla într-o stare de mare tulburare sufletească și deznădejde a cărei forță depășea cu mult puterea ei de a suporta; el era, la rându-i, fericit și copleșit, dar își dădea totuși seama că nu o iubește îndeajuns pe Paulina, încât să ia asupra-și destinul vieții ei; vedea bine care era soarta care o amenința pe biata copilă și o compătimea. Cu aceste gânduri în minte, se duse să se destănuie vărului său; acesta nu numai că nu i-a ușurat suferința, ba încă s-a străduit să-i mărească povara. Lui Teodor îi plăcea să fie independent ; vărul său îi descrise cu vădită exagerare sclavia iubirii la care avea să fie condamnat ; apoi îi vorbi despre un post bine plătit și cu totul avantajos pentru el în Franța pe care Teodor ar face bine să îl accepte, ba chiar să plece de îndată la noua slujbă. Foarte ambițios și cunoscându-și bine interesele materiale și de carieră, Teodor a fost, pe moment, descumpănit de acest sfat. Se duse totuși să o vadă pe Paulina și mare i-a fost mirarea când o văzu atât de schimbată: copila de ieri era cum o tânără amantă pasională, iar felul ei de a face conversație devenise elocvent și prețios. Bărbatul își dădu seama imediat că ea trăia foarte intens sentimentul pe care îl nutrea, poate și pentru a-l estompa pe cel de vină pe care-l purta în suflet, însă tot ce dragostea are mai înălțător și mai romantic, Teodor le simțea în ființa ei. Când văzu el toate acestea, se cutremură și simți nevoia să se îndepărteze de ea. Paulina era cu totul mirată de lipsa lui de afecțiune și, lăsându-se pradă durerii celei mai cumplite, îi jură că-și va lua viața, dacă el nu-i împărtășește sentimentele. În fața unor așa jurăminte de viață și de moarte, Teodor,