DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

DOAMNA DE STAËL, SCRIERI DIN TINEREȚE 95 „Îmi voi pierde demnitatea, își zicea Paulina în gândurile ei, și nu voi putea nici să mă plâng. Aș mai putea eu să îndrăznesc să mă gândesc la Teodor când voi fi rupt toate legăturile care mă țin prinsă de el? Femeile ușoare și superficiale nu îndură aceleași nenorociri ca mine. Meltin îmi spune că sunt fericite în starea lor, dar care le e rușinea? Ce se va alege, oare, de mine?” Stând în arșița după-amiezei, biata Paulina se frământa cu gânduri din acestea și era gata-gata să-și piardă mințile în singurătate și în deznădejde. Meltin, temându-se că e pe cale să-și piardă cucerirea, nu înceta să o amenințe că o va părăsi și el, o înspăimânta cu privire la viitorul ei; cunoscând femeile foarte bine și, în special, pe Paulina, știa că trebuie să-i insufle o stare de nesiguranță și de teamă fără margini, încât să- și piardă mințile odată cu sănătatea trupului; în acest fel va deveni o pradă ușoară în mâinile lui. Doar un bărbat de onoare ar fi respectat această copilă care căzuse în abisul disperării! Acela nu a fost Meltin. Tremurând din toată ființa, Paulina îi răspunse: – Sunt deci o femeie pierdută pe veci! Sunt asemenea acelor ființe căzute, demne de tot disprețul; nu mai e cale de întoarcere pentru mine spre o viață onorabilă care mi-a fost dat să o cunosc atât de puțin, dar pe care o îndrăgeam nespus! Accept, fii răspunzător de destinul meu! Mi-ai promis că mă vei scoate din negura disperării; este tot ce îți cer, că eu sunt neputincioasă și nu mai pot face nimic pentru mine. De-acum tu și numai tu să dai seamă de viața mea! Sfârșind de rostit acestea, Paulina plecă îndată, iar lui mai că nu-i venea să creadă succesul pe care îl obținuse așa de ușor; nici nu îndrăznea să se mai gândească la asta, de teamă să nu ajungă să și-l reproșeze. Trecură astfel opt zile, iar Paulina refuza să cedeze noului ei amant. Nu pentru că o chinuiau remușcările, căci sufletul ei nu era destul de matur să-și dea seama de ele; nu era nici că avea resentimente față de comportamentul mârșav al lui Meltin care ar fi putut fi o cauză a acestor refuzuri involuntare. Ea însăși se aruncase în