DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

96 Ramona MALIȚA prăpastia asta sau, cel puțin, așa credea, deoarece nu-și dădea seama că fusese împinsă pas cu pas într-acolo, dar resimțea un dezgust oribil față de alegerea pe care o făcuse din disperare, iar obligația de a se preface că iubește sau chiar de a iubi pe cel care are dreptul să o disprețuiască, din lipsă de dragoste, o făcea pe Paulina să se tulbure adânc în suflet, să se mâhnească peste măsură de mult, să resimtă un regret puternic fără nicio amintire plăcută ; golul și zdruncinarea inimii pe care le aduce neiubirea, ea nu le cunoștea încă. Aflată în această confuzie năucitoare în care nu-și putea pune ordine în gânduri sau în dorințe și nici să-și facă vreo speranță, Paulina primi vestea naufragiului soțului ei pe când acesta se întorcea din Jamaica. Prin testament, i-a rămas o avere însemnată, dar ea nu l-a plâns pe omul pe care abia dacă-l cunoștea; sufletul ei nu era pentru sentimente artificiale și nici nu s-a arătat altora că pare mai îndurerată decât era, dar s-a temut pentru vârsta ei fragedă, pentru greșelile și pentru independența ei de-acum încolo. Meltin, dimpotrivă, și-a schimbat toate uneltirile de seducție în planuri de avere; întâmplarea aceasta îi venea ca o mănușă, căci îl ajuta să aibă și o partidă financiară bună și o amantă frumușică. Îi era la îndemână să ducă sufletul Paulinei spre sentimente oneste, știa cum să o determine să se căsătorească cu el și să o convingă că tocmai prin greșelile ei îi este datoare să accepte acest lucru. Tulburată și îngrijorată, Paulina ar fi consimțit imediat să se mărite cu el, dacă nu ar fi intervenit, într-un moment neașteptat, o altă întâmplare care a salvat-o din această nenorocire. Ajuns la Havre, Teodor se îmbolnăvi foarte grav. O ameri­ cancă, rudă a Paulinei, care locuia în apropierea casei lui, îi oferea îngrijiri, dar nimic și nimeni nu putea să-l salveze de la moarte. Știind că va muri, inima lui Teodor se schimbase mult sau, mai degrabă, toate iluziile îi dispăruseră, căci era la un pas de moarte. Acum judeca viața cu ochii omului înțe­ lept. Soarta Paulinei l-a înmuiat; adesea vorbea despre ea