DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

DOAMNA DE STAËL, SCRIERI DIN TINEREȚE 97 cu respectabila doamnă care-l îngrijea cu milă, povestindu-i fir-a-păr despre intrigile vărului său și despre caracterul lui josnic, arătându-i scrisorile Paulinei; îi păsa cu adevărat de ea. Doamna de Verseuil (acesta-i era numele) era o femeie cu un caracter nobil, un spirit superior. Ea îl iubise pe tatăl Paulinei, dar părinții lor s-au opus căsătoriei lor; s-a măritat cu altcineva, dar a fost nefericită; a înlocuit obligațiile de familie cu faceri de bine. Văduvă de patru ani, fără copii, bogată, independentă, venise să se stabilească undeva la țară, pe malul mării. Câteodată mergea la Havre pentru a se face utilă compatrioților ei și întotdeauna cerea vești despre Paulina, păstrând un viu interes pentru fiica bărbatului pe care îl iubise și pe care îl regreta din tot sufletul ei, iar această amintire îi era destul pentru visurile ei neîmplinite. Situația potrivnică în care se afla Paulina, despre care știa de la Teodor, a atins-o la inimă până la lacrimi; era dintre acei oameni care nu pot tolera răul. Se hotărî să meargă să o caute pe Paulina ca să o salveze cu sfaturile ei. Teodor a murit având pe buze numele tinerei și nefericitei sale prietene, iar doamna de Verseuil se îmbarcă spre insule de îndată ce l-a îngropat. Ajunsă la Santo Domingo, ea căută imediat vești despre Paulina; află că e văduvă și, de îndată, i se înfiripă în minte speranța că o va putea lua cu ea. Paulina, la rându-i, știa de numele acestei doamne, întrucât avea o bună reputație pe insulă, datorită multelor fapte bune pe care le făcuse în Europa multor coloniști și care îi puneau în lumină sfaturile bune și calitățile. Doamna de Verseuil ajunse la locuința Paulinei, dar să intră să-i vorbească doar în momentul în care știu că Meltin plecase în oraș. Paulina, emoționată și tulburată de vizita ei, credea că doamna știe deja tot, ca și cum ar fi conștiința ei. Doamna de Verseuil începu prin a o înștiința despre moartea lui Teodor. Paulina simți în inimă o lovitură puternică și plânse cu lacrimi șiroaie care veneau din remușcări și regrete. Doamna de Verseuil îi înmână o scrisoare pe care Teodor scrisese când era pe moarte, în care o îndemna