DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

98 Ramona MALIȚA să asculte cu scumpătate sfaturile respectabilei doamne căreia îi pasă de soarta ei și o implora să renunțe pentru totdeauna la compania vărului său. Scrisoarea se termina cu cuvinte de dragoste și, mai cu seamă, cu gânduri de înțelepciune și regret. Doamna de Verseuil îi vorbi îndelung Paulinei. Ascultând-o pe doamnă, tânăra femeie fu cuprinsă de o emoție de nespus, sufletul i se deschidea și i se lămureau cu limpezime sentimente care, până atunci, îi păreau îndoielnice și confuze și pe care, acum, le pricepea tot mai bine; înțelegea vorbele după care tânjise atâta, fără să o știe; vedea deschizându-se înainte-i un drum pe care-l căutase de mult. Paulina voia să fie ca doamna de Verseuil; era felul de femeie căreia îi bănuia existența fără să știe că există cu adevărat. Paulina se lăsa învăluită de o fericire lăuntrică imaculată, dar deodată își aminti de greșeala ei cea mare de care se făcea vinovată. Îndepărtându-se precipitat de lângă Doamna de Verseuil, zise: – Nu, doamnă, nu sunt demnă de dragostea ce mi-o pur­ tați! Sunt doar o femeie nenorocită, una din multele pe care Meltin le-a compromis; nimic nu mă mai poate răscumpăra din acest păcat; doar măritându-mă cu el, voi putea să spăl această rușine. – Doamne, ce greșeală ai face! s-a impacientat doamna de Verseuil. Nu ai decât cincisprezece ani și vrei să înduri supliciul de a te căsători cu un om pe care îl disprețuiești? – Merit disprețul tuturor ; el, în schimb, nu are dreptul să disprețuiască suferința pe care mi-a pricinuit-o. – Ești atât de tânără! Ai fost târâtă în greșeli pe care le-ai făcut din inocență. Chiar crezi că acestea nu pot fi îndreptate? – Nimeni niciodată nu-mi poate șterge rușinea! – Nu, Paulina, spuse doamna de Verseuil. În ochii mei această dezonoare nici nu mai există. În numele tatălui tău care, prin forța sa morală, te-ar fi ferit de toate capcanele care ți-au fost întinse din copilărie, în numele amintirii dragi pe care i-o port și a afecțiunii mele pentru tine, te implor să vii cu mine și să mergem într-o altă țară ! Pune imensitatea mărilor și, mai