IN HONOREM | MARIA ȚENCHEA | 2025

224 care, de obicei, era îndrăzneţ şi plin de vervă, acum era aşa de fâstâcit în prezenţa ei, că adesea îşi pierdea cumpătul. Pentru aceste motive, ea era tot mai convinsă că bănuiala i-a fost îndreptăţită; de aceea, încet-încet s-a îndepărtat de el, ca să-şi dea seama şi el că nu-i mai este pe plac. Gentilomul n-a mai îndrăznit să se apropie de ea, de teamă să nu-i fie dată în vileag taina şi a păstrat răbdător în suflet iubirea pentru ea, primindu-şi astfel predeapsa meritată. Iată, stimate doamne, cum trebuie să se teamă cei care presupun că le aparţine ceva ce nu-i al lor; aceşti domni ar trebui, mai degrabă, să-şi deschidă inima în faţa femeii iubite, vâzând cât de virtuoasă a fost această tânără prinţesă şi cât de bine a fost sfătuită de doamna ei de companie. Dacă vreunuia dintre voi i-ar trece prin minte un asemenea gând, atunci să ştie ce să facă. – Mi se pare, zise Hircan, că gentilomul de care aţi povestit era atât de lipsit de inimă, încât nu merită să i se mai pomenească numele; aflat într-o aşa situaţie, n-ar fi trebuit pentru nimic în lume să se lase înfrânt. În plus, aş zice că inima-i nu era cu totul copleşită de iubire, ci că mai sălăşuiau în ea teama morţii şi ruşinea. Nomerfide i-a întors-o atunci lui Hircan: – Şi ce-ar fi putut face bietul gentilom ca să izbândească, că doar avea două femei împotrivă-i? – Trebuia s-o omoare pe bătrână, făcu Hircan. Şi când cea tânără s-ar fi văzut fără ajutor, atunci ar fi fost pe jumătate înfrântă. – S-o ucidă?! ripostă Nomerfide. Deci vreţi acum să faceţi dintr-un biet îndrăgostit un ucigaş? Dacă asta vă e părerea, apoi mi‑e teamă să cad vreodată în mâinile dumneavoastră. – Să fi fost eu în locul lui, făcu Hircan, m-aş fi simşit atins în onoarea mea, dacă n-aş fi putut duce la bun sfârşit trebuşoara aceea. De îndată Géburon zise: – Vi se pare nepotrivit ca unui singur bărbat să-i fie greu să înceluiască o prinţesă educată potrivit codurilor onoarei?! Ar trebui să vi se pară un şi mai grozav lucru ca o femeie de rând să scape din mânile a doi bărbaţi! – Géburon, i-a răspuns Ennasuite, e rândul dumneavoastră acum să spuneţi a cincea poveste, căci cred că ştiţi vreuna din acelea cu femei sărmane care nu sunt supărăcioase. – Pentru că m-aţi ales să vorbesc, făcu Géburon, vă voi povesti o istorioară despre care ştiu bine că a avut mare răsunet în locul unde s-a petrecut. Din povestea asta veţi înţelege că inteligenţa şi virtutea feminină se găsesc nu doar în inima şi în mintea unei prinţese şi că dragostea şi rafinamentul le regăsim şi acolo unde ne aşteptăm mai puţin. Ramona Malița