DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

DOAMNA DE STAËL, SCRIERI DIN TINEREȚE 11 maturitate a creației sale în proză. Nucleul narativ este relativ restrâns, redus la câteva elemente actante; există un singur fir narativ, un plan unic al acțiunii, care se epuizează în câteva episoade, legate într-o logică temporală coerentă, liniară și constantă, pe alocuri cu clișeu. Abundă sentimentele: uneori factice, adesea surpinzătoare, totdeauna proteice, pentru care eroii și eroinele sunt prăzi, întrucât nu le controlează, merg cel mai adesea pe principiul că învingătorul ia totul, iar învinsului nu-i rămâne nimic. Temadragostei înnuveleleDoamneideStaël seconstruiește după modelul medieval al promisiunii de vasalitate. Una dintre plăcerile estetice ale omului romantic, fie scriitor, fie artist sau personaj/erou de istorie excepțională, este, fără îndoială, reculul în trecutul medieval și/sau antic pe care, în comparație cu prezentul maculat, îl vede glorios, perfect subsumabil maxi­ mei franceze: Oh! les beaux vieux temps! Personajul masculin împrumută adesea, doar pentru că e revolut, atribute ale cavalerilor loiali pentru care sacrificiul de sine face casă bună cu servirea necondiționată a țării, a regelui și a femeii iubite; Pro rege saepe !, acest dicton al cavalerilor arturieni, este unul din principiile de viață ale personajelor masculine staëliene. Dacă dăruirea din partea protagonistului este totală și necondiționată, atunci și așteptările din partea celei iubite merg în direcția implicării în aventura iubirii fără preget și cumăsură îndoită. Sacrificiul în numele iubirii nu este un moft pentru eroul romantic, ci un principiu guvernator al vieții celui ce a cunoscut pe deplin iubirea fără limite. Există și o mândrie a iubirii care vine din atingerea intensității maxime a terestrei iubiri. Personajul feminin, în schimb, simte că trebuie să plă­ tească greșelile trecutului prin moarte. Datoria față de omul iubit trece înaintea celei de mamă pentru copilul ei rămas neajutorat: copilul ajunge să fie crescut de un tată puțin știutor în arta de a fi părinte sau să fie crescut chiar de un necunoscut. Uneori, eroina romantică, mai mult concentrată pe propriul