DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

12 Ramona MALIȚA eu, nu este făcută să fie mamă, întrucât alegerea inimii este așezată mereu deasupra lucidității. Nu este o imputare, ci o ilustrare a felului în care scriitorul romantic alege în mod explicit să-și construiască eroul. Sublimul în literatura ro­ mantică, mai ales în cea din primul val estetic (1800-1820), este proteiform, iar una din ipostazele pernicioase, de-altfel, pentru erou, prin consecințe, este exact aceasta: sentimen­ tele sabotează discernământul. Personajele feminine sunt monumente de răbdare și de așteptare de Penelopă îngân­ durată, capabilă să sacrifice tinerețea și cei mai buni ani ai vieții pentru a dovedi bărbatului iubit că dragostea lor este irepetabilă. Nararea se face din perspectiva prezentului care a pierdut iubirea: personajul narator povestește adesea isto­ ria unei iubiri trecute, înregistrate în memoria personală ca experiență întâi euforică, devenită disforică, ani mai târziu. Privită dinspre prezent înspre trecut, această etapă a vieții se caracterizează prin anamorfoză, întrucât rezultatul prezent a ceea ce a fost cândva o mare iubire deformează imaginea din oglinda trecutului, estompându-i defectele. Dragostea unică este năucitoare, devoratoare pentru eroul romantic, pentru că iartă totul și crede totul. Manifestarea iubirii la personajele Doamnei de Staël are ca model iubirea divină, întrucât omul romantic nu are vreun scrupul în a se asemăna adesea cu Dumnezeu. Iubirea eroului romantic pentru persoana îndrăgită este aidoma iubirii totale din cuplul edenic, adică cea exprimată perfect în Epistola către Filipeni a sfântului apostol Pavel 2:2: „Faceți-mi bucuria deplină și să aveți o simțire, o dragoste, un suflet și un gând.”; un alt model posibil ar fi cel descris de același apostol Pavel în Epistola către Corinteni . Inserțiile gnomice ale autoarei, cu astfel de trimiteri noutestamentare, după cutuma studiului biblic protestant, se așază la finalul unei secvențe narative din care scriitoarea dorește să tragă o concluzie. Generalizarea situației prezentate direct sau prin intermediul personajelor vine să pecetluiască