DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

DOAMNA DE STAËL, SCRIERI DIN TINEREȚE 13 un adevăr reperabil și în cotidianul imediat, nu numai în ficțiune. Aceste cugetări ale scriitoarei nu ezită să se pronunțe în favoarea sau în defavoarea circumstanțelor morale sau sentimentale generatoare de comportamente ale personajelor. Plasate la începutul fragmentelor narative, aceste paranteze textuale sunt ilustrate de faptele povestite. Aserțiunile acestea filosofice funcționează ca organizatori narativi ai textului, întrucât anticipă desfășurarea evenimentelor și fasonează așteptările cititorului. Uneori au rol de prolepsă. Autoarea nu creează efect de suspans, ci construiește cu minuție o lecție de morală atent introdusă în mintea cititorului : este despre vituțile unei femei care trebuie să învețe cum să se lase iubită și adorată. Din acest punct de vedere, nuvelele au tendințe demonstrative, pot părea texte „cu teză”, dar sunt, de fapt, reminiscențe ale Secolului Luminilor căruia scriitoarea îi datorează formarea intelectuală. * * * Nuvela Mirza sau scrisoarea unui călător este scrisă după 1786, când scriitoarea l-a întâlnit în salonul ei parizian pe marchizul de Remiencourt, Stanislas de Boufflers (1738-1815), guvernatorul Senegalului la vremea aceea. Ales pe fotoliul al nouălea al Academiei franceze (în 1788), marchizul frecventa cenaclul literar ca poet, deși avea îndatoriri politice: era deputat. Acesta se pare că i-a furnizat lui Germaine de Staël materialul brut al acestei scrieri. Nuvela este prima dintr-o serie de trei, toate scrise în aceeași perioadă, 1786-1794: Mirza sau scrisoarea unui călător, Adela și Teodor, Povestea vieții Paulinei . Au fost publicate în 1795 în Recueil de morceaux détachés 4 ( Culegere de fragmente separate) la Lausanne la editura Durand, Ravenel et Comp., și la Paris, la editura Fuchs Libraire. Prefața la cele trei nuvele a fost adăugată un an mai târziu, la ediția publicată în 1796. 4 Această culegere mai conține și Scrisoare către nefericire și Eseu de - spre ficțiuni. Ultimul a fost tradus în românește în volumul Doamna de Staël, Eseuri , publicat la Cluj-Napoca, Dacia, 2004.