DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

110 Ramona MALIȚA celei pe care o iubește. Reuși deci să o facă pe Paulina să-și înece rușinea și, cu modestia de care a dat dovadă de atâtea ori, să-i smulgă promisiunea de a păstra secretul ei cel mare. În schimb, nu a reușit să o facă pe Paulina să renunțe la a-i porunci lui Eduard să se îndepărteze și să renunțe la dragostea lor pentru totdeauna, în pofida rugăminților fierbinți ale binefăcătoarei ei, ale celei care i-a făcut mult bine în viață. Paulina se duse cu pas întins să-i vorbească lui Eduard; făcea eforturi mari să se stăpânească și o încerca o emoție puternică. Îi spuse fără înconjur și cu vorbă repezită că îl roagă să plece neîntârziat și sănuomai caute niciodată. Auzind aceste cuvinte, contele căzu fără cunoștință la picioarele ei; văzându-l, și ea a fost pe punctul de a sucomba. Paulina trimise de îndată după ajutor, îl tot chema pe nume, spunându-i cuvinte de dragoste. Sentimentele o purtau de la iubire pasională la disperare și le împletea pe toate în cuvinte sacadate pe care le spunea necontenit, văzându-l pe conte în ghearele morții. Doamna de Verseuil veni în grabă; Eduard își reveni în simțiri; liniștin- du-se, Paulina se retrase degrabă în apartamentul ei. Vreme de două zile, doamna de Verseuil încercă în zadar să-i apropie pe cei doi, ducând mesaje de la unul la altul, dar nu a fost cu putință să-i schimbe Paulinei hotărârea despărțirii. În cele din urmă, Eduard se decise să plece a doua zi. La această veste, Paulina o rugă pe doamna de Verseuil să-i spună cum a pronunțat Eduard acele cuvinte teribile. – Cu hotărâre și cu tristețe în glas, i-a răspuns ea. Asta e tot ce am remarcat. Paulina, ne faci să suferim atât de mult și pe mine și pe el, nu e prea cuviincios din partea ta. După acest reproș, doamna de Verseuil ieși, lăsând-o pe tânăra femeie pradă gândurilor. Cea mai frumoasă seară vine după cea mai frumoasă zi. Paulina luă harpa cu care a cântat de-atâtea ori iubitului ei; sperând că întâmplarea îl va aduce sub ferestrele ei pe Eduard, cântă această romanță pe care nu îndrăznise niciodată să i-o cânte contelui, întrucât versurile ei i-ar fi dezvăluit sentimentele.