DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

DOAMNA DE STAËL, SCRIERI DIN TINEREȚE 111 Eduard, stinge-al tău foc, Nedemnă sunt de al tău dor! În viața ta eu nu am loc, Dar pentru tine pot să mor. N-aș sta pe gânduri nicio clipă, Doar asta mă mai consolează, O amintire ți-aș fi, după, Dar viața-mi te dezonorează. Inima ta atât de pură Nu pot decât s-o părăsesc. Am profanat tot ce-mi inspiră: Trecutul cere să-l plătesc. Sunt îmbătată de amor, Dar sufletul mi-e sfâșiat Între : cu tine-un viitor Și-un greu de suportat păcat. Ca să pot păstra speranța Că dragă mereu îți voi fi, Ar trebui să îmi curm viața Atâta timp cât tu nu știi, Căci taina mea te va răpune Și pe vecie voi seca, Pentru o zi de slăbiciune, La moartea mea, lacrima ta. După ce a terminat cântecul, Paulina rămase în ascultare ceva timp; nu auzea nimic. Toate ocaziile în care ar fi putut să-și explice sentimentele unul altuia se risipiseră pe rând și-i lipsea curajul să meargă la el ca să-i spună ce simțea. Nu mai ieșise din apartamentul ei de teamă să nu-l întâlnească pe Eduard. Bărbatul urma să plece în noaptea aceea și nu avea să-l mai vadă niciodată, iar el putea crede despre ea că e ingrată și insensibilă. Paulina se simțea vinovată că dragostea ce i-o purta contelui se diminua în ochii lui; remușcările îi