DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

118 Ramona MALIȚA Vru s-o cuprindă în brațe, lângă inima lui. – Nu te apropia, s-a opus ea cu o voce întunecată, nu sunt demnă de tine. Pe mine mă va îmbrățișa moartea. Doar acum îndrăznesc să-ți mai vorbesc. Te rog, lasă-mă! Prosternat în fața ei, Eduard simțea și furie și respect îngemănate. În acea clipă, intră doamna de Verseuil; Paulina avu un cutremur când a văzut-o, apoi i-a zis: – Doamnă, v-am urmat sfaturile și acum iată-le conse­ cințele! Gâtuită de emoție, Paulina îi povesti ce aflase de la soțul ei. – Acum, urmă ea, înțelegeți ce simt, dar vă rog să mă ajutați ca să-l convingem pe Eduard să renunțe la duelul acela groaznic; este ultima mea dorință. Ce cumplit moment trebuie să fi fost pentru doamna de Verseuil! A regretat profund sfaturile pe care i le-a dat Paulinei, dar, din dorința de a o scuza pe tânăra femeie, îi povesti lui Eduard împrejurările în care Paulina greșise și despre cum a dorit cu tot dinadinsul să i le mărturisească lui, dar că ea, binefăcătoarea ei, o împiedicase. Contele urmări cu atenție această confesiune care o îndreptățea întrucâtva pe soția lui. Când doamna de Verseuil sfârși spusa, el se întoarse spre Paulina care avea chipul desfigurat de durerea din suflet și, aruncându-se la picioarele ei, îi spuse: – Paulina, draga mea, crezi că nu te mai iubesc? – Tu mă iubești, știu că încă mă iubești! O, Doamne Dumnezeule, îți mulțumesc pentru asta! Ultimele clipe ale vieții mele nu-mi vor fi înspăimântătoare, iar fiul meu va putea rosti numele mamei lui! Deodată, se aruncă la picioarele lui Eduard, implorându-l să nu se ducă a doua zi la Havre. Drept răspuns, el îi reproșă că e în joc onoarea lui de bărbat; vedea și ea bine că este așa; s-a rugat Domnului preț de câteva momente și apoi, ridicându-se de pe genunchi, se întoarse spre conte care, văzând că zorii se revarsă, se pregăti să plece: