DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

144 Ramona MALIȚA – Li s-o fi părut țăranilor... Teodor o fi fost mai neglijent în îmbrăcăminte ...Draga mea, duceți-vă în graba mare la el! Doamna de Orfeuil plecă de îndată, dar, vreme de trei ore cât a lipsit, Adela o așteptă cu sufletul la gură: abia mai putea respira, inima sta să-i sară din piept; cu fiecare clipă, la fiece zgomot emoția o copleșea peste puterile ei. În cele din urmă, doamna de Orfeuil se întoarse; pradă simțămintelor puternice, Adela nu îndrăzni să o întâmpine. Când intră, doamna de Orfeuil avea un aer atâta de reținut că Adela, văzând-o, se înfioră ca de vestea cea mai sumbră; totuși nevoia de a auzi veștile era mai puternică și asta o ținea în viață. – Teodor te iartă, spuse doamna de Orfeuil, și te iubește încă, dar este foarte bolnav. – Slavă cerului că m-a iertat, acum pot muri împăcată. Când voi putea să-l văd? – Te roagă fierbinte să mai aștepți câteva zile. – În ce stare e, cât e de bolnav? Adela puse întrebarea asta cu atâta presimțire în suflet, că doamna de Orfeuil se gândi că trebuie să o asigure că totul este bine. Adela nu i-a mai răspuns nimic, dar rămase mult timp dusă pe gânduri. Pe la ora două după miezul nopții, o rugă pe mătușa ei să se retragă, pretextând că ar vrea să se culce. Cum se crăpă de ziuă, se duse cu trăsura la castelul familiei de Rostain, mitui un grădinar care a lăsat-o să se ascundă într-un loc retras din grădină, unde mama lui Teodor obișnuia să ia micul dejun dimineața. Deși ardea de dorința de a afla vești despre stăpânul lui, Adela nu l-a întrebat nimic pe grădinar despre Teodor: de o mie de ori și-a înghițit vorbele care-i veneau șuvoi pe limbă ; ascunsă-n grădiniță, ea putea observa totul, fără să fie văzută. Era un timp așa frumos afară ! Pe la vreo zece dimineața, o văzu pe doamna de Rostain apropiindu-se: avea ochii umflați de plâns și era trasă la față. Peste vreun sfert de oră, văzu venind un om, ca o umbră de firav, sprijinindu-se de doi însoțitori; venea încet, cu pas clătinat de slăbit ce era; întâi, Adela nu l-a