DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

34 Ramona MALIȚA porozitate al frontierelor disciplinare care au separat mult timp genurile consacrate; studiul transgenericității ajută la analiza felului în care scriitorul se servește de elementele de pragmatică teatrală sau de naratologie pentru a construi în textul său verosimilul, iluzia realului și/sau efectul dramatic. În nuvelele staëliene există astfel de fragmente în care liric și epic se întrepătrund, epic și teatral se îngemănează în scopul de a arăta cum personajele trăiesc combustia iubirii totale. De pildă, inserția versurilor romanței cântate de Paulina din nuvela Povestea vieții Paulinei , text liric cu o deosebită încărcătură sentimentală care rezumă în versuri narațiunea până în acel punct. Romanța din proză are rol de prolepsă, întrucât versurile direcționează desfășurarea poveștii, arătând încotro se îndreaptă „faptele”, adică anticipă deznodământul acțiunii. După pragmatica teatrală, strofele (trei octave octo- și nonasilabice) în discuție definesc un spațiu-capsulă în care personajul devine eu liric și exprimă emoții forte: locul acesta nu este nici intra muros și nici extra muros , ci face parte dintr-o geografie afectivă definitorie pentru relația amoroasă. În acest fel, personajul iese din spațiul narativ și intră pe scenă, «une espèce d’espace(s)» 23 în care își declamă sentimentele ca într-un monolog dramatic care lasă să se vadă experiențele sale, de cele mai multe ori, disforice ale poveștii de dragoste. În timpul acestui episod, narațiunea se estompează, accentele cad diferit, punând laolaltă zale lirice și teatrale de text, iar rezultatul obținut este o țesătură generică hibridă și polifonică, întrucât în nuvelă punctul de vedere alternează de la protagonistă la erou. Această concatenare textuală ilustrează transgenericitatea și arată în ce fel se poate obține complexitatea personajului romantic. Textele aparținând genurilor hibridate, precum acesta, sunt proteiforme și audrept caracteristică principală ipseitatea. spre alt gen, după o logică a atracției, a interpolării, a contaminării, ge - neratoare de fenomene de hibridare sau de alcătuiri eterogene.” (t.n.) 23 Termenul aparține lui Georges Perec, folosit în cartea sa despre studiul tipurilor de spații, Espèces d’espaces , Paris, Galil ée, 1974.