DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

38 Ramona MALIȚA A. Scena din parc „Cum s-a crăpat de ziuă, s-a dus cu trăsura la castelul familiei de Rostain, a mituit un grădinar care a lăsat-o să se ascundă într-un loc retras din grădină, unde mama lui Teodor obișnuia să ia micul dejun dimineața. Deși ardea de dorința de a afla vești despre stăpânul lui, Adela nu l-a întrebat nimic pe grădinar despre Teodor: de o mie de ori și-a înghițit vorbele care-i veneau șuvoi pe limbă; ascunsă-n grădiniță, ea putea observa totul, fără să fie văzută. Era un timp așa frumos afară ! Pe la vreo zece dimineața, a văzut-o pe doamna de Rostain apropiindu-se: avea ochii umflați de plâns și era trasă la față. Peste vreun sfert de oră, a văzut venind un om, ca o umbră de firav, sprijinindu-se de doi însoțitori; venea încet, cu pas clătinat de slăbit ce era; întâi, Adela nu l-a recunoscut sau, mai degrabă, nu-și credea ochilor, îi părea că nu-i aievea, ca și cum voia să evite o lovitură direct în inimă, dar, apoi, cum i-a auzit glasul atât de drag în urechi, l-a recunoscut pe Teodor, a scos un țipăt și a leșinat pe loc. Zgomotul acesta a atras atenția însoțitorilor contelui de Rostain: s-au dus în grabă spre capătul parcului, au adus-o pe brațe pe Adela leșinată și au pus-o la picioarele lui. Ce uimire fără seamăn pe Teodor și pe mama lui!” ( Adela și Teodor ) Episodul decupat aici narează întâlnirea dintre Adela și Teodor în parcul castelului: acest loc a devenit scenă cu o pu­ ternică încărcătură emoțională. Scriitoarea trasează cu grijă toate detaliile care construiesc o punere în scenă; ghidându-ne după pragmatica teatrală 27 , am identificat decorul scenei: 27 Ne-am oprit asupra acestor trei opuri care detaliază pragmatica tea - trală, aparținând a două perioade diferite de cercetare teatrologică: Michel Lioure, Le Drame , Paris, Armand Colin, 1963; Marie-Claude Hubert , Les grandes théories du théâtre , Paris, Armand Colin, 1998; Anne Ubersfeld, Le Drame romantique , Paris, Belin, 1993.