DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

DOAMNA DE STAËL, SCRIERI DIN TINEREȚE 39 parcul în care Teodor și mama lui iau micul dejun în fiecare dimineață, locul unde schimbă replici, exprimă opiniile cu privire la noutățile zilei. Separat, se configurează culisele: capătul parcului unde Adela se ascunde, loc din care poate vedea totul, fără să fie văzută. Intrarea personajelor se face precum într-o scenă dintr-un act: prima dată intră mama, apoi fiul este însoțit de cei doi infirmieri, iar, la sfârșit, Adela. Este o scenă care cuprinde personajele centrale și în care se conturează două tipuri de conflict: cel principal despre care cele două personaje intrate prima dată în scenă vorbesc (dragostea posesivă și mariajul ratat); apoi conflictul secundar (mama, doamna de Rostain, este împotriva Adelei, considerată o femeie cu moravuri ușoare). Scriitoarea încarcă emoțional acest episod: Teodor și Adela se revăd după o lungă perioadă de timp; scena se compune din secvențe sacadate, precum replicile într-un dialog aprins, accentul cade pe verbe care desemnează gesturile și mimica personajelor, verbe care pot funcționa drept didascalii în text. Scriitoarea obține efectul de spectacol prin situația creată special pentru eroina romantică: Adela cea frumoasă, suspinând, cade leșinată la picioarele „dușmanilor” săi, pentru că, în acel moment al nuvelei, cei doi sunt inamicii femeii, întrucât o consideră vinovată de tot și nu mai vor să o vadă defel. Leșinul îi vine ca o mănușă, fiindcă dorește să îl îmbuneze pe Teodor și „să o îmblânzească pe scorpie”, să obțină iertarea celor doi atât pentru ea, cât și pentru copilul lui Teodor pe care îl poartă în pântece. Acest lucru ar restabili echilibrul familiei care, în acest fel, asigură linia descendenților săi legitimi și duce mai departe numele aristocrat. Scriitoarea pregătește efectul teatral și emoția maximă care atinge cote înalte de combustie interioară până la paroxism. Problematica filiației și a succesiunii generațiilor nu este întâmplător aleasă aici de către teoreticiana ro­ mantismului care, în eseul Despre literatură , estimează că recursul la codurile cavalerești medievale, inspirația din loialitatea vechilor cavaleri care trebuie să se arate demni de