DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

DOAMNA DE STAËL, SCRIERI DIN TINEREȚE 43 al suicidului, toate acestea încarcă această scenă cu o doză mare dramatism, pe alocuri patetic. De fapt, acest „monolog” (în termeni de pragmatică teatrală) este chiar „semnătura” scriitoarei romantice. Ea aranjează scena în așa fel, încât nimeni să nu o întrerupă pe Adela, chiar dacă celelalte două personaje secundare sunt prezente în scenă, iar ele au întrerupt-o pe Adela în mai multe rânduri în scenele anterioare. Aici ele îndeplinesc alt rol: sunt confesoarele eroinei precum în teatrul clasic, la Jean Racine sau la Pierre Corneille, de pildă. Adela finalizează discursul, sfârșește viața și termină apoteotic traiectul pe pământ, intrând glorios în istoria familiei ca mamă și soție care și-a îndeplinit datoria față de soț și de fiu: un destin maiestuos, demn de o eroină romantică. * * * Aceste câteva considerații despre proza Doamnei de Staël, scrisă înaintea marilor sale romane romantice, vin din exercițiul critic și din analizele textuale comparative pe care le fac curent în calitate de dix-neuviemistă în câmpul extrem de fecund al secolului al XIX-lea. Traducerea textelor Doamnei de la Coppet este un exercițiu intelectual diferit, însă complementar, care m-a ajutat să sesizez nuanțe infinit mai ascunse, revelate doar prin apropierea intimă de text. Am convingerea că înțelegerea și comentarea textului staëlian au fost mult facilitate de traducerea lui, iar lectura critică, respectiv cheia estetică în care am interpretat aceste scrieri au fost mult deschise de traducerea lor. Îngemănarea traducerii cu argumentația analizei critice a ajutat la emiterea unui punct de vedere prob și echilibrat asupra uneia dintre scriitoarele literaturii franceze, adesea nejustificat încadrate în Secolul Luminilor sau în preromantism. Este o anomalie pe care am încercat să o corectăm, arătând în ce fel canoanele estetice romantice sunt pe deplin funcționale în scrierile de tinerețe ale Doamnei de Staël .