DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

DOAMNA DE STAËL, SCRIERI DIN TINEREȚE 53 Mă așezai în spatele sfatului bătrânilor, în mijlocul oame­ nilor care-l înconjurau. Departe se vedeau un palmier și un pâlc de chiparoși; de una din ramurile acestui arbore era atârnată o spânzurătoare unde erau executați, de obicei, cei ce primeau pedeapsa cu moartea. În fața judecătorilor se ridica o tribună unde erau așezați acuzatorul, împricinatul și familia sa. Mă apropiai și văzui întins pe un pat căptușit cu iarbă verde un tânăr străpuns de o săgeată mortală; nu mai sângera, dar era înțepenit; în viața mea nu mai văzusem așa o frumusețe de flăcău. Mi se strânse inima de durere, dar și de admirație pentru cât era de frumos. Îl plângeam pe tânărul acesta ca și cum l-aș fi cunoscut viu. Mi se spuse că a fost asasinat azi. Am fost copleșit de oroare și de ură împotriva vinovatului și, în inima mea, l-am sortit morții. Mama băiatului mort era la picioarele lui; și-a ridicat vălul de pe față și a încercat să îngaime ceva, dar nu putea de durere. Tot bâiguia în lacrimi numele feciorului, Fernand. Înțelesei printre suspinele ei că o acuza de omor pe o tânără numită Zulma. Nu înțelegeam prea bine, de aceea cei din jurul meu îmi lămuriră cuvintele nefericitei mame. Chiar în acea clipă apăru Zulma. Privind-o cu atenție, vedeam pe chipul ei o imensă durere; cum înainta încet, avui răgazul să observ că era frumoasă, dar nu mi-am lăsat sufletul impresionat de această părere și eram atent la tot ce se petrecea în jur. Zulma trecu prin fața copacului de supliciu de care era atârnat ștreangul; se opri pentru câteva clipe să-l privească; văzui că se uita cu atenție, dar n-am observat vreo emoție pe chipul ei. Se plecă respectuos și demn în semn de salut în fața bătrânilor judecători și se îndreptă spre tribuna unde trebuia să se așeze, când văzu trupul mort al lui Fernand și, pe loc, începu să tremure din toate încheieturile. Se sprijni de arcul de războinic pe care-l purta, apoi vru să se ducă spre cadavru, dar, zărind-o pe nefericita mamă cum o privea plină de ură, se opri, suspină profund din toți rărunchii și,