DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

DOAMNA DE STAËL, SCRIERI DIN TINEREȚE 55 europene și s-a întors printre noi, ca să fie în mijlocul naturii dragi lui. Nu l-a lăsat inima să se despartă de meleagurile natale. Vă amintiți ziua când, întorcându-se de la vânătoare cu un mare trofeu capturat folosindu-se de arta cea nouă învățată de la dușmanii noștri, s-a supărat că izbânda aceasta nu o datora forțelor lui; alte dăți, când era în slujba tribului, mărturisea deschis disprețul pe care-l avea pentru cunoștințele dobândite, pentru că nu credea că ne sunt folositoare; avea un spirit foarte independent! În tribul nostru și al strămoșilor noștri orice izbândă personală e prin meritul fiecăruia dintre noi, nu e dat de vreo lege, iar Fernand părea să fie deasupra tuturor prin geniul său. Și, fără ca el să o dorească, poporul se dădea la o parte din fața lui, în semn de omagiu, lăsându-l să treacă pentru a-l putea vedea mai bine. Războinicii îl urmau oriunde, dar nu din supușenie, ci din loialitate, pentru a fi tot timpul cu el. Farmecul său invincibil îi captiva pe toți cei de față, care ascultați acum cuvintele mele, pe bătrâni și pe copii, chiar și pe cei care îi invidiau destinul glorios. Fiecare căuta să-i fie prieten, mai înainte de a-i fi rival. Ah, plângeți-l mult de-acum încolo, fiindcă viața lui a fost gloria voastră, iar moartea sa este doliul întregului univers! Lumea trebuie să piară când pasiunea o cere! Furtuna tainică din suflet întoarce natura cu susul în jos; totul pare să fie calm în jurul meu, dar eu știu sigur că pământul s-a cutremurat și că își va căsca gura să mă înghită. În vremea când voi îl admirați pe Fernand, am simțit în inima mea născându-se un sentiment de duioșie; căutam să mă alătur mulțimii ca să-i aud numele; când voi strigați: Trăiască Fernand !, eu îmi ascundeam fața sub văl ca să repet și eu cuvintele acestea. Tremuram de frică să nu atrag atenția, deși făceam ca toți ceilalți; încercam să mă stăpânesc, așa încât să par a fi la fel de entuziastă ca ceilalți. Și eu am strigat împreună cu voi: Trăiască Fernand ! Și tocmai de mâna mea și-a găsit moartea! Da, doar din pricina iubirii putea fi ucis!