DOAMNA DE STAEL - SCRIERI DIN TINETERETE | Ramona Malita

76 Ramona MALIȚA o ură fără seamăn, pe care n-o uitam nici pe vreme de pace, ne împiedica să ajungem la vreo înţelegere. Într-o zi, în timp ce eram la vânătoare în munţi, m-am îndepărtat mai mult ca de obicei, fără să îmi dau seama. Am auzit o voce de femeie, fără seamăn de plăcută la auz. Am stat s-ascult ce cânta, dar n-am recunoscut niciunul din cântecele pe care fetele de la noi le îngână cu drag. Despre dragostea pentru libertate şi despre oroarea sclaviei povesteau imnurile înălţătoare pe care le auzeam şi care mă umpleau de admiraţie. M-am apropiat. O tânără fată m-a întâmpinat. Eram uimit de cât era de tânără şi ce era în gândurile ei, căutam pe chipu-i ceva neomenesc care să-mi dezlege misterul înţelepciunii ei pe care numai chibzuinţa şi apropierea bătrâneţii ne-o dă. Fata nu era de-o frumuseţe desăvârşită la chip, dar era armonioasă şi delicată la trup, ochii-i încântători, făptura-i plină de viaţă te făceau, pe dată, să te îndrăgosteşti de ea. A venit lângă mine şi mi-a vorbit mult timp, fără ca eu să pot îngăima ceva. Într-un târziu, am reuşit să-i spun despre admirația mea pentru ea; uimirea mea a întrecut orice înţelegere, când am aflat că ea compusese stihurile pe care le auzisem cântate. „– Nu mai fiţi aşa uimit, îmi spuse ea. Un francez 38 aşezat în Senegal, nemulţumit de soartă şi nefericit în ţara lui, s-a 38 Este un loc comun în nuvelele staëliene ca personajul (masculin sau feminin) tânăr, novicele, să fie format sub oblăduirea unui înțelept de sorginte europeană care-l învață și-l inițiază în bogata cultură a euro - penilor. Tânărul inițiat, la rândul lui, transmite mai departe ce a învă - țat semenilor săi din tribul de baștină. Francezul a format-o pe Mirza, Mirza îl învață pe Ximeo. O situație similară o întâlnim în povestirea Zulma , unde Fernand, personajul masculin principal, este învățăcelul unui general spaniol, în vârstă și acesta, care-l inițiază pe african în arta războiului. La rândul lui, Fernand o învață pe Zulma. Trei sunt subînțelesurile ideatice care stau în spatele acestei construcții de personaje: pe de o parte, scriitoarea glisează ideea ei că Europa, prin cultura ei, este superioară Africii care, prin aportul politic și cultural european, ar putea ajunge la aceeași dezvoltare economică; pe de altă parte, autoarea dezaprobă instituția sclaviei care, în contemporaneita - tea ei, era legală în Franța; nu în ultimul rând, Doamna de Staël mută discuția dinspre politic spre filosofic, referindu-se la condiția umană, indiferent de rasă: negrul african este inteligent, simțitor, solidar cu semenii, chinuit de îndoieli existențiale, (ne)fericit în dragoste, doritor să învețe de la cei pricepuți, inițiat în capcanele vieții, uneori perdant, de cele mai multe ori învingător etc.