IN HONOREM | MARIA ȚENCHEA | 2025

220 lui nu-i displăcea, dar l-a rugat să contenească cu vorbele pline de duioșie, ceea ce el i-a promis pe dată, pentru a nu pierde bucuria și onoarea de care avea parte în preajma ei. Pe zi ce trecea, dragostea lui pentru ea se întețea, iar el a cam uitat de făgăduiala făcută domniței. Nu se gândea ca s-o învăluie din nou cu vorbe meșteșugite de iubire, căci știa pe pielea lui că ea i-ar fi dat aceleași răspunsuri ca mai înainte, dar socotea că, dacă ar găsi momentul prielnic, cum era ea văduvă, dar tânără și viguroasă și cu mare înțelegere pentru lucrurile acestea, ar consimți, poate, și și-ar face milă de el. Și de ea totodată. Ca să-și ducă gândul la îndeplinire, i-a lăudat stăpânului castelul și domeniul de vânătoare ale sale; i-a spus că, dacă vrea să prindă vreo câțiva cerbi, apoi cel mai potrivit ar fi să vină pe fieful său și ce bine ar petrece împreună câteva zile. Aristocratul i-a ascultat îndemnul și, de dragul gentilomului la care ținea mult, dar și pentru că-i plăcea mult să vâneze, s-a dus la castelul acestuia care era bine rânduit și măiestrit îngrijit, așa, ca al unui nobil cu multă avere ce era. A pus ca stăpânul și doamna sa să fie găzduiți într-o aripă a castelului, iar pe cea pe care o iubea nespus a rânduit să fie primită într-o altă aripă, față în față cu prima. În camera domniței pusese să se facă o trapă tapiţată, foarte meșteșugit ascunsă sub tot felul de ornamente de era cu neputință să o vezi; trapa era deasupra patului unde avea să doarmă femeia. Odaia de la catul inferior, chiar sub cea a prințesei, era a mamei gentilomului, o femeie bătrână și bolnavă de piept. Din cauză că o chinuia o tuse de multă vreme, bătrâna se temea să nu o deranjeze pe femeia oaspete cu tușitul ei; de aceea a făcut schimb de camere cu fiul său. În fiecare seară, bătrâna doamnă stătea la taclale cu prințesa, o îmbia cu gustări dulci și petreceau timpul împreună, la care era părtaș și gentilomul îndrăgostit. Seară de seară nobilul nostru asista la ceremonia de pregătire pentru culcare a prințesei pentru a se face îndrăgit de aceasta și, pe măsură ce treceau zilele, iubirea lui pentru ea se aprindea tot mai mult. Într-o seară, după ce au stat la taclale până târziu, când somnul era s-o biruie de tot pe domniță, gentilomul a plecat din camera ei și s-a dus într-a lui. Și, după ce și-a îmbrăcat cea mai frumoasă și mai parfumată cămașă de noapte din câte avea și după ce și-a pus o scufie de noapte cum nu mai găseai alta de împopoțonată ce era, s-a admirat în oglindă și și-a spus că nu-i femeie în lumea asta care să poată rezista farmecului său. De aceea, își freca mâinile cu mulțumire, gândindu-se la izbânda lui cea dulce; apoi s-a pus în așternutul său, dar știa că n-are să zăbovească mult acolo, că dorința și speranța îi dădeau ghes să se ducă într-altul, mai plăcut și mai de rang. Și, de îndată şi-a poftit toţi servitorii afară din odaie, apoi a închis binişor uşa după ei. A ascultat îndelung dacă se auzea vreun zgomot în camera prinţesei, care era deasupra odăii sale. După ce s-a asigurat că domnea liniştea deplină, a început să‑şi pună în aplicare frumoasa trebuşoară. A împins încet-încet trapa care era atât de căptuşită, că n-a făcut niciun zgomot. Pe acolo s-a urcat până în camera femeii şi s-a pus pe Ramona Malița