IN HONOREM | MARIA ȚENCHEA | 2025

230 acest fenomen. Termenii au fost preluați masiv în limbajul jurnalistic, cu sensuri derivate față de cele curent cunoscute în limbajul filologic ori cotidian. După cum se vede în articolele dedicate acestor termeni în DEX sau în dicționarul Larousse al limbii franceze, sensurile împrumutate în română sunt cele marginale, derivate (chiar ironice), cel mai probabil din dorința vorbitorilor/scriptorilor de a înnoi vocabularul jurnalistic şi de a-l moderniza imitând un model străin. Căci sensurile acestea secundare există şi sunt folosite cu precădere în limbile engleză şi franceză, dar nu şi în română. Dicționarele indică, pentru română, franceză şi engleză, următoarele : Ro : epic, epică adjectiv 1. Care exprimă, în formă de narațiune, idei, sentimente, acțiuni etc. ale eroilor unei întâmplări reale sau imaginare. sinonime: narativ 1.1. Gen epic = unul dintre cele trei genuri literare, care cuprinde diverse specii de narațiuni în versuri și în proză, dezvăluind cu o relativă obiectivitate portretul fizic și moral al personajelor, faptele lor, relațiile lor cu mediul înconjurător. 1.2. figurat Demn de o epopee; de proporții vaste. sinonime: grandios (dexonline) Fr. : épique adjectif (latin epicus, du grec epikos, de epos, poème) 1. Propre à l’épopée : Un poème épique. 2. Familier et ironique. Mémorable par son caractère pittoresque, extraordinaire : Une discussion épique. Synonymes : fabuleux - fantastique - homérique (Larousse) En.: Epic a . 1. Narrated in a grand style, pertaining to or designating a kind of narrative poem, usually called an heroic poem, in which real or fictitious events, usually the achievements of some hero, are narrated in a elevated style. The epic poem treats of one great, complex action, in a grand style and with fullness of detail. – T. Arnold n . 2. An epic or heroic poem. See Epic, a. (Webster’s 1913 Dictionary) Epics noun A long narrative poem in a dignified style about the deeds of a traditional or historical hero or heroes. Liana Pop